Despre tantrumuri si alte lucruri bune

               Știți momentele alea în care noi, în calitate de adulți capabili și stăpâni pe propriile emoții ne  simțim frustrați, enervați la culme și simțim nevoia să țipăm cât ne țin plămânii? Ei bine exact același lucru simte și fiul de un an și patru luni de fiecare data când cineva îi oferă o prăjiturică ruptă în două. Diferența dintre noi și copii între unu și trei ani e că noi nu ne punem pe plâns, nu urlăm și nu ne aruncăm pe jos atunci când avem astfel de sentimente…cel puțin nu în mijlocul unui supermarket sau în sufrageria prietenilor pe care îi vizităm.

              Nu reacționăm exagerat atunci când ne simțim frustrați pentru că știm de ce ne simțim așa, cum ne putem controla și exprima sentimentele și cum putem rezolva situația care a dus la ele. Dar cum ar fi dacă nu ne-am putea controla? Am mai putea reacționa la fel de bine? Nu cred! Sunt sigură că am reacționa exact ca ei, am urla și ne-am tăvălii pe jos până când cineva ne-ar rezolva problema. Ideea e că nu e ușor să nu-ți poți exprima sentimentele iar copii noștri abia s-au acomodat cu olița sau cu furculița așa că pentru ei e mult mai greu decât e pentru noi deci ce putem face noi pentru ei în momentele în care apar tantrumurile?

                       1.Rămâi calm/ă

             Cel mai important lucru atunci când te confrunți cu un tantrum e să rămâi calm. Știu din experiență cât de greu e să te controlezi când copilul tău perfect are o criză dar dacă începi să țipi la ei și să te enervezi nu faci decât să înrăutățești lucrurile; e ca în căsnicie, atunci când discutăm problemele la cald nu reușim decât să ne enervăm și mai tare și să spunem lucruri pe care în mod normal nu le-am fi spus așa că, cel mai bun lucru e să fii alături de ei, de preferat ar fi să rămâi lângă ei ca să se simtă în siguranță în mijlocul uraganului de emoții care i-a copleșit dar dacă simți că cedezi poți părăsi încăperea pentru câteva minute ca să te calmezi și apoi, după ce furtuna s-a potolit, poți să vorbești cu copilul tău într-un mod calm și plin de iubire așa cum sunt sigură că faci mereu. 

                         2. Nu le arăta că ești nervos/nervoasă. Nu îi pedepsi. Nu vorbi. Nu ceda!

          Știu, când ești în public tantrumurile par să dureze pentru totdeauna iar asta în special din cauza celor ce se holbează la tine și te judecă gândind sau spunând că nu ești un părinte bun. Habar n-au ce spun și n-ar trebui să te intereseze ce gândesc! Indiferent care a fost motivul din cauza căruia a început tantrumul, nu ceda presiunii, fii statornic/ă, rămâi pe poziții. Ține minte, tu ești adultul și, mai presus de toate, tu ești părintele, nimeni nu îți cunoaște copilul mai bine decât tine. Nu lăsa niște oameni plictisiți sau obtuzi să te facă să te simți un părinte rău. Fă ce știi că e mai bine pentru copilul tău! Iar dacă fiul sau fiica ta începe să lovească, du-l/du-o într-un loc sigur și liniștit și calmează-l/-o acolo.

                                3.Discută situația după ce apele s-au potolit și asigură-l de iubirea ta

        Atunci când atât copilul tău cât și tu sunteți suficient de calmi – asta poate dura ceva timp – explică-i că e normal să se simtă așa dar că sunt moduri mult mai bune în care se poate face înțeles.  După ce ai făcut asta, îmbrățisează-l și și spune-i că-l iubești, va ajuta foarte mult, atât pe el cât și pe tine.

                               4.Prevența e mult mai bună decât tratarea.

        Încearcă să anticipezi situațiile în care copilul tău ar putea avea o criză, de exemplu, dacă nu îi place să îi îndoi paiul de la suc sau dacă nu îi place să îi rupi din prăjiturică atunci pur și simplu nu o face sau dacă simți că e prea obosit și iritabil, ar fi mai bine să-l pui la somn înainte de a deveni prea stresat. Rutina ajută mult. Stabilind o rutină pentru copilul tău vei știi mereu când e prea obosit sau când îi e foame, vei acționa în consecință  și vei reduce astfel situațiile în care e posibil să apară un tantrum.

         Dacă simți totuși că tantrumurile sunt din ce în ce mai rele, dacă vezi că fiu sau fiica ta se rănește în timpul lor, dacă sunt însoțite de crize spontane de plâns în mijlocul nopții sau dacă nu le mai poți gestiona, nu-ți fie teamă să vorbești cu un profesionist despre asta. Îți va da sfaturi excelente care te vor ajuta atât pe tine cât și pe copilul tău.

         Nu e ușor pentru noi, părinții dar e mult mai greu pentru ei. Noi avem control asupra situațiilor din viața noastră și nu depindem de nimeni ei în schimb nici măcar nu pot înțelege ce simt. E responsabilitatea noastră să înțelegem, să gestionăm și să-i învățăm dar răsplata depășește orice greutate cu care ne-am putea confrunta.

         Mi-ar plăcea să știu cum gestionați voi tantrumurile, ce simțiți când apar și ce experiențe ați avut cu genul acesta de manifestări. Iar dacă aveți vreo poveste amuzantă sau care ne-ar putea învăța ceva nu vă rețineți să o spuneți. Pe data viitoare!