Stereotipuri: Băieții poartă albastru, fetele poartă roz Partea 1

               Niciodată nu mi-au plăcut stereotipurile. De ce? Pentru că ne spun că nu putem fi mai mult decât cred ceilalți că suntem; ne limitează; ne îngrădesc iar asta e oribil! Cel mai mult urăsc stereotipurile legate de băieți și de fete. Urăsc tiparul tradițional al sexelor; băieții trebuie să fie neapărat puternici, insensibili și violenți iar fete trebuie să fie timide, perfecte și să-și aștepte cuminți prinții care urmează să vină pe un cal alb să le salveze. Nu am înțeles niciodată de ce o fată e atât de descurajată atunci când alege să devină inginer mecanic, inginer constructor, pompier sau șofer de tir sau de ce un băiat e atât de blamat când spune că vrea să devină coafor sau asistent medical. Sunt foarte multe lucruri în neregulă cu tabloul acesta tradițional dar cel mai mare rău pe care îl produce e faptul că naște adulți incapabili.      

                Mereu spun că noi, în calitate de părinți nu creștem copii ci adulți iar dacă e într-adevăr așa, ce fel de adulți creștem noi când ne bazăm pe tiparul tradițional? Creștem un bărbat incapabil să se îngrijească de necesitățile lui casnice și o femeie incapabilă să înfrunte lumea și viața singură; mă refer aici, bineînțeles la toate lucrurile pe care le considerăm specifice unui sex sau altuia și pe care cred cu tărie că le pot face ambele sexe fără nici un fel de dificultate. Nu vreau să fiu înțeleasă greșit, nu propun o amestecare a sexelor spre crearea unuia universal; nu propun o feminizare a băieților sau o masculinizare a fetelor; nici vorbă de așa ceva! Dar, cum susțin și pediatrii Benjamin Spock și Michael B. Rothenberg în cartea lor băieții nu se identifică 100% cu tații lor iar fetele nu se identifică 100% cu mamele lor; ambele sexe preia ceva din sexul opus. Dacă lucrurile stau așa, nu ar fi oare normal să facem o egalizare între sexe astfel încât băieții să poată gătii împreună cu mamele lor iar fetele să poată repara mașini cu tații lor?  

                Să facem împreună un exercițiu de imaginație: O fetiță își petrece o mare parte din timp împreună cu tatăl ei printre uneltele acestuia; fratele ei petrece același timp cu mama lor în casă, ocupându-se de treburile casnice. Ambii petrec aceeași cantitate de timp cu cei doi părinți și ambii se deprind de mici atât cu „muncile femeiești” cât și cu „muncile de bărbat”. Ce obținem? Să continuăm exercițiul de imaginație. Obținem un bărbat capabil să se îngrijească singur și într-un mod onorabil de necesitățile lui casnice –să-și gătească o masă decentă, să-și spele și să-și calce singur hainele și să-și curețe singur casa – ce altceva mai știe să facă? Simplu spus, tot. Poate să facă tot ceea ce trebuie să facă de unul singur; el e, așa cum spun vorbitorii de limbă engleză, self-sufficient . Nu are nevoie de o femeie în viața lui deci e liber să se căsătorească împins de iubire și de pasiune, nu de nevoie. Nu cred că e cazul să prezint acest bărbat în calitatea lui de soț capabil să înțeleagă nevoile soției lui și să o sprijine în cel mai capabil mod. Dar ce putem spune despre fetița care a petrecut timp cu tatăl ei și s-a deprins cu muncile efectuate de el? Ea a devenit o femeie puternică, sigură și mândră de tot ceea ce știe și de tot ceea ce poate, capabilă să stea la aceeași masă cu bărbații, pe aceleași scaune cu ei, iar dacă nu e un scaun pentru ea la masa bărbaților își va face unul pentru că știe că nu e cu nimic inferioară lor. Ca soție ea poate prelua toate responsabilitățile soțului ei, oricând, fără să se simtă pierdută daca el alege să iasă din viața ei.

                Nu ar trebui oare să ne ferim copii de stereotipurile în care mass-media încearcă să ne preseze copii? Să ne ferim fetele de sexualizarea precoce și băieții de desensibilizarea pe care o tot propune industria asta la mana a doua? Eu cred că ar trebui deoarece egalizarea îndatoririlor în gospodărie între cele două sexe sunt evidente. Când vom înceta să facem diferențieri majore între sexe atunci vom reuși să creștem adulți sănătoși și independenți, capabili să se ajute pe ei înșiși și pe ceilalți.

Azi m-am rezumat la lucrurile pe care le pot face atât băieții cât și fetele, în partea a doua o să vorbesc despre lucrurile pe care e pot simți copii noștri.  Până atunci însă vreau să știu părerea voastră despre perspectiva pe care am prezentat-o. Vă las un filmuleț la care să meditați și aștept cu nerăbdare comentariile voastre pe care le puteți lăsa în secțiunea de mai jos.

https://www.youtube.com/watch?v=aTvGSstKd5Y